Cyclamen Rosu - XL

Denumire Științifică: Cyclamen persicum
Denumire Populară: Ciclamă, Vioara Alpilor, Ciclamen de Florărie.

Descriere Generală
Ciclamenul Persan (Cyclamen persicum) este o plantă tuberoasă, apreciată ca plantă de interior, în special în lunile de iarnă. Este cunoscut pentru frunzișul său decorativ și florile delicate, care adaugă o pată de culoare în casele noastre când afară este frig.
Mentinerea Frunzișului: Este o plantă care are o perioadă de repaus vegetativ în lunile calde de vară, când frunzele se usucă și cad. În restul anului (toamnă-primăvară), își menține frunzișul verde.
Culoare Frunze: Frunzele sunt rotunde, în formă de inimă, de culoare verde-închis cu un model marmorat de argintiu-crem pe partea superioară, crescând direct din tubercul.
 

Flori și Fructe
Flori: Florile sunt elegante, cu petale răsucite înapoi (reflexe), crescând pe tulpini subțiri, înalte.
Culoare Flori: Roșu intens, vibrant.
Perioada de Înflorire: Toamna și Iarna (Octombrie – Martie).
Parfum: Florile sunt, în general, fără parfum notabil la hibrizii moderni.
Fructe: Fructele sunt capsule mici care se răsucesc spre sol după înflorire pentru a elibera semințele.
Gust: Fructele nu sunt comestibile.
 

Nevoi de Creștere și Mediu
Creștere la Maturitate: Are o creștere lentă, atingând o înălțime de 20-30 cm și o lățime similară.
Nevoi de Temperatură: Preferă temperaturile scăzute și răcoroase, fiind o plantă de iarnă. Temperatura optimă este între 10 și 18. Nu tolerează căldura excesivă (peste 20) și aerul uscat al camerelor supraîncălzite, condiții care duc la ofilirea florilor și îngălbenirea frunzelor.
Nevoi de Lumina: Necesită lumină puternică, indirectă. Poate tolera lumina directă a soarelui în timpul iernii, dar trebuie ferită de soarele arzător de vară.
Nevoi de Apă și Umiditate: Udarea trebuie să fie moderată și constantă.
Cum se udă: Cel mai bine se udă de jos (prin farfurie), evitând udarea tuberculului și a bazei frunzelor, care pot putrezi.
Umiditate: Apreciază umiditatea atmosferică ridicată.
Tip de Sol Necesar: Un amestec de pământ ușor, bogat în materie organică, cu drenaj bun.
Nevoi de Îngrășăminte: Se fertilizează o dată la două săptămâni, în perioada de creștere activă și înflorire (toamnă-iarnă), folosind un îngrășământ lichid diluat, bogat în potasiu. Opriți fertilizarea complet în perioada de repaus vegetativ (vară).
 

Întreținere și Siguranță
Tăieri: Nu necesită tăieri. Frunzele și florile ofilite trebuie îndepărtate prin răsucire și rupere (nu tăiere), până la nivelul tuberculului, pentru a preveni putrezirea.
Boli și Daunători: Cea mai mare problemă este putrezirea tuberculului și a rădăcinilor din cauza udării excesive. Poate fi atacată de păduchi de frunze sau acarieni.
Utilizare Practică: Perfectă pentru a decora ferestrele, birourile și holurile reci în sezonul de iarnă.
Toxicitate: Tuberculul (rădăcina) și celelalte părți ale plantei sunt toxice dacă sunt ingerate. Poate provoca iritații severe. A se manipula cu precauție și a se ține departe de copii și animale.