Calluna Picasso Roz (Calluna vulgaris)

Denumire Științifică: Calluna vulgaris 'Picasso' Roz (varietate colorată artificial)
Denumire Populară: Iarbă neagră, Calluna, Erica (deși face parte dintr-un gen înrudit).

Descriere Generală

Calluna 'Picasso' (Roz) este un subarbust ornamental de exterior, de talie mică, recunoscut ca fiind vedeta incontestabilă a grădinilor și teraselor de toamnă. Această varietate este extrem de apreciată pentru rezistența sa îndelungată și pentru culorile vibrante pe care le aduce exact în perioada în care majoritatea plantelor intră în repaus vegetativ.
Menținerea Frunzișului: Este o plantă perenă, veșnic verde (își menține frunzișul tot timpul anului). Culoare Frunze: Frunzele sunt minuscule, solziforme, dispuse strâns pe ramuri. Au o culoare de verde-închis, care odată cu scăderea temperaturilor din timpul iernii poate capăta nuanțe atractive de bronz sau roșcat.

Flori și Fructe

Flori: Florile sunt de tip „bud-bloomer” (înfloresc sub formă de muguri care nu se deschid complet), ceea ce le face să reziste excepțional de mult pe ramuri, netrecând prin faza de ofilire rapidă a petalelor. Sunt dispuse sub formă de ciorchini denși de-a lungul lăstarilor. Culoare Flori: Un roz vibrant obtinut cu spray special, cu vopsea. Perioada de Înflorire: Târziu în vară și pe tot parcursul toamnei (august – noiembrie, decorând uneori chiar și sub zăpadă). Parfum: Florile sunt fără parfum notabil.
Fructe: După perioada lungă de înflorire, se pot forma mici capsule cu semințe, complet nesemnificative ornamental. Gust: Fructele și planta nu sunt comestibile.

Nevoi de Creștere și Mediu

Creștere la Maturitate: Are o creștere lentă spre moderată, formând o tufă densă, compactă, asemănătoare unei pernițe. La maturitate, atinge o înălțime de aproximativ 30 - 40 cm și o lățime de 40 - 50 cm.
Nevoi de Temperatură: Este o plantă extrem de rezistentă la ger, suportând cu ușurință temperaturile iernilor aspre din România (rezistă până la -20°C sau mai mult).
Nevoi de Lumină: Preferă soarele plin pentru a asigura o înflorire densă și intens colorată. Tolerează și semi-umbra, dar înflorirea va fi ceva mai săracă.
Nevoi de Apă și Umiditate: Are nevoie de udare constantă, dar moderată. Rădăcinile sale fine nu suportă uscarea completă a solului, motiv pentru care pământul trebuie menținut reavăn (mai ales toamna, dacă este cald, sau dacă este plantată în ghiveci). Cu toate acestea, este vital să se evite băltirea apei, care duce la putrezirea rădăcinilor.
Tip de Sol Necesar: Aceasta este principala condiție pentru succes: Calluna este o plantă acidofilă, necesitând un sol acid (pH 4.5 - 5.5), turbos, nisipos și foarte bine drenat. Dacă solul din grădină este neutru sau calcaros, se recomandă plantarea în ghivece sau gropi de plantare umplute cu turbă acidă.
Nevoi de Îngrășăminte: Necesită fertilizare redusă. Se poate aplica un îngrășământ special pentru plante acidofile (rhododendron, azalee, afine) o dată pe an, primăvara.

Întreținere și Siguranță

Tăieri: Necesită tăieri anuale pentru a menține tufa compactă și viguroasă.

Când și cum: Se tunde primăvara devreme (martie - aprilie), înainte de apariția noilor creșteri. Se taie inflorescențele uscate de anul trecut, scurtând lăstarii chiar de sub nivelul florilor. Atenție: Nu se taie adânc în lemnul bătrân, fără frunze, deoarece planta nu va regenera de acolo.

Boli și Dăunători: În condiții optime de sol și umiditate este foarte rezistentă. Cea mai frecventă problemă este putregaiul cenușiu (Botrytis) sau putrezirea rădăcinilor, cauzate exclusiv de solurile argiloase, prea grele, care rețin excesiv apa.
Utilizare Practică: Perfectă pentru aranjamente de toamnă în ghivece și jardiniere, plantată în grupuri în grădini de stâncării (rocării), pe taluzuri, în combinație cu conifere pitice sau ca plantă acoperitoare de sol în soluri acide.
Toxicitate: Planta este non-toxică pentru oameni și animale de companie.

Sfatul specialistului (Pepiniera Sibiu): Secretul unei Calluna viguroase și longevive constă în solul acid (pH 4.5 - 5.5). La plantare, folosiți turbă acidă și asigurați un drenaj excelent, deoarece rădăcinile fine nu tolerează apa stagnantă. Pentru a menține tufa deasă și bogată în boboci în fiecare an, tăiați lăstarii trecuți la începutul primăverii (martie), chiar sub nivelul florilor uscate de anul trecut.