Pin Mugo Winter Gold - 35cm

Denumire Științifică: Pinus mugo 'Carstens Wintergold' (sau simplu 'Carstens')
Denumire Populară: Jneapăn auriu, Pin pitic auriu, Pin de munte auriu de iarnă.

Descriere Generală

Pinus mugo 'Carstens' este un conifer pitic de exterior, absolut remarcabil prin transformarea sa cromatică spectaculoasă. La dimensiunea de 35 cm, planta este deja bine înrădăcinată și formată, fiind gata să adauge un accent de culoare vibrantă grădinii tale exact atunci când restul naturii intră în repaus. Este considerat pe scară largă unul dintre cei mai frumoși pini pitici cu frunziș galben.
Menținerea Frunzișului: Este un conifer peren (își menține acele tot timpul anului).
Culoare Frunze: Acele sunt relativ scurte, rigide și grupate câte două. Primăvara și vara, frunzișul este de un verde-deschis, proaspăt. Odată cu venirea primelor geruri de toamnă și pe tot parcursul iernii, acele se transformă într-un galben-auriu strălucitor, extrem de intens, aducând senzația de „soare” în grădina înzăpezită.

Flori și Fructe

Flori: Ca orice conifer, nu produce flori clasice, ci conulețe mici, discrete (gălbui cele masculine, roșiatice cele feminine), vizibile primăvara.
Culoare Flori: Gălbui/Roșiatic discret.
Perioada de Înflorire: Primăvara (mai).
Parfum: Degajă un parfum proaspăt, rășinos, specific pinilor de munte, vizibil mai ales în zilele calde sau la atingerea acelor.
Fructe: Produce conuri mici, ovoide.
Culoare: Verde la început, devenind maro-închis la maturitate (după 2 ani).
Gust: Conurile nu sunt comestibile.

Nevoi de Creștere și Mediu

Creștere la Maturitate: Are o creștere foarte lentă, formând o tufă densă, compactă, cu port globular-turtit (mai mult lată decât înaltă). La maturitate (după aproximativ 10 ani), atinge o înălțime de doar 40 - 70 cm și o lățime de 100 - 120 cm.
Nevoi de Temperatură: Este o plantă alpină extrem de rezistentă la ger, suportând fără probleme temperaturi de până la $-30^circ C$. Tolerază excelent și curenții puternici de aer rece sau greutatea zăpezii.
Nevoi de Lumină: Necesită soare plin. Expunerea directă la razele soarelui este absolut esențială pentru ca planta să dezvolte culoarea aurie intensă pe timpul iernii. În zonele umbrite, va rămâne predominant verde.
Nevoi de Apă și Umiditate: Are nevoi moderate de apă. Odată bine stabilit în sol, devine foarte tolerant la secetă. Cel mai mare inamic al său este excesul de umiditate la rădăcini.
Tip de Sol Necesar: Nu este deloc pretențios, fiind capabil să crească în soluri sărace, nisipoase sau stâncoase. Cerința principală este ca solul să fie foarte bine drenat. Se adaptează atât la soluri ușor acide, cât și calcaroase (alcaline).
Nevoi de Îngrășăminte: Nu necesită fertilizare intensivă. Se poate aplica un îngrășământ cu eliberare lentă specific pentru conifere o singură dată pe an, la începutul primăverii.

Întreținere și Siguranță

Tăieri: Nu necesită tăieri de formare, menținându-și natural aspectul compact. Dacă se dorește o formă și mai deasă, se pot "ciupi" (rupe cu mâna, nu tăia cu foarfeca) jumătate din mugurii noi de creștere (numiți "lumânări") la sfârșitul primăverii.
Boli și Dăunători: Este un conifer foarte robust și sănătos. Bolile fungice la rădăcină pot apărea doar dacă este plantat într-un sol care reține prea multă apă.
Utilizare Practică: Ideal pentru stâncării (rocării), grădini alpine, plantat în fața bordurilor mixte, ca acoperitor de sol cu creștere lentă sau plantat în ghivece decorative pe terase și balcoane pentru un decor de iarnă excepțional.
Toxicitate: Planta nu este toxică pentru oameni, câini sau pisici.

Sfatul specialistului (Pepiniera Sibiu): Pinul 'Carstens Wintergold' își dezvăluie acel galben-auriu orbitor doar în perioadele reci și exclusiv dacă este expus la soare direct. Evitați plantarea lui în zone permanent umbrite. Are nevoie de un sol foarte bine drenat; excesul de umezeală la nivelul rădăcinilor este principalul inamic al acestui conifer de munte. Deoarece este o varietate pitică, nu necesită tunderi de formare. Totuși, dacă doriți o ramificare și mai densă, puteți „ciupi” (rupeți cu degetele, nu cu foarfeca) jumătate din lungimea „lumânărilor” (creșterile noi, moi) la sfârșitul primăverii.